"AFARA-I TOAMNA" (sonet 1) de M.Eminescu, in cuvinte incrucisate
Există, în poezia eminesciană a naturii şi iubirii, un anume fior cosmic cu
adâncimi de vecie.
Tudor
Vianu
ORIZONTAL : 1) Triplu poetic al melancoliei, publicat în „Convorbiri literare”: Afară-i toamnă, Sunt ani la mijloc şi Când însuşi glasul. – Primul, precum sonetul din titlul nostru, din cele trei apărute la 1 octombrie 1879. 2) Povestea erotica se împlineşte prin reverie, într-un plan al perfecţiunii ireale: De... ’aud foşnirea unei rochii, / Un moale pas abia atins de scânduri... / Iar mâni subţiri şi reci mi-acopăr ochii – Solitudinea apare ca o stare meditativă, de întoarcere spre vremurile imemoriale:Visez la basmul vechiu al zânei Dochii, / În juru-mi ceaţa creşte... -...3) Valoare deosebită, în speţă, a lui Mihai Eminescu, care s-a înscris atât în contextul literaturii universale, cât şi în specific naţional, drept ipostază unică a sufletului românesc în concertul poetic al lumii. – Din Luceafărul: Hai ş'om fugi în lume, / Doar ni s'or pierde urmele / Şi nu ne-or... de nume– Şi într’un ceas gândeşti la viaţa toată. // Pierzându-... timpul tău cu dulci nimicuri. 4)Iar mâini subţiri şi reci mi-... ochii– Toamna, ca anotimp al stingerii, picuri grele de ploaie şi rafale neaşteptate de vânt, creează un prag temporal al rememorării trecutului: Dar şi mai bine-i, când afară-i sloată, / ... stai visând la foc, de somn să picuri. 5) Cadrul poetic este alcătuit din sugestii şi detalieri ale unei stări de spirit: Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată, / Iar vântul zvârle-n geamuri... picuri – Reveria şi somnul în faţa focului creează efecte de contrast, deschizând, ca reacţie la atmosferă ostilă a toamnei, spaţiul imaginar al visării: Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri, / N-ai vrea ca nime-n uşa ta să bată(pl.). 6) Siglă pentru Google App Engine – Piatră kilometrică – Stau în bloc! 7) Eugen Neagoe – Din poezia Adio: Ca noaptea 'n loc să steie, / În... alături să te am / Femeie! – Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri / Şi într-un… gândeşti la viaţa toată. 8) Poezia care începe cu versurile: De-acuma nu te-oiu mai vedea, / Rămâi, rămâi, cu bine! – Strigăt de adresare (reg.) – Călin (file din poveste): Toamna frunzele colindă, / ... 'un grier sub o grindă, / Vântul jalnic bate 'n geamuri, / Cu o mână tremurândă. 9) Muscă mare – Din Epigonii: Şi bogat în sărăcia-i ca un... el apune, / Preot deşteptării noastre, semnelor vremii profet (pl.). 10) Făt-Frumos din lacrimă: Şi deodată-n urmă-le văzură că se ridică o pădure neagră, deasă, mare, înfiorată de un lung freamăt de frunze şi de un... flămând de lupi – Poezia Dintre... de catarge. 11) Siglă pentru Rich Internet Application – Dar şi mai bine-i, când… -i zloată– Poetul creează un spaţiu de evocare, cu note de fabulos, sugerat de basme vechi: Şi eu astfel mă uit din jet... gânduri, / Visez la basmul vechiu al zânei Dochii. 12) Afară-i toamnă, frunză-…
|
- REVELATIE -
Ce e melancolia ?
- fericirea de a fi trist (V.Hugo)
- micul lux al sufletelor
sarmane
(H.de
Montherlant)
- convalescenta durerii (A.de
Chesnel)
- plictiseala sublima (R.Hamerling)
- pericolul visatorului, ca
sepia
pentru scufundator (Chr.Morgenstern)
|
VERTICAL: 1) Să stai visând la foc, de… să picuri– Iar vântul zvârle-n… grele picuri. 2) Specii ale poeziei lirice, prezente şi în creaţia eminesciană– Şi eu astfel mă uit din jeţ pe... 3) Povestire – Religie mahomedană. 4) Care ţin de morală, precum adevarurile general valabile formulate de Eminescu în Glossă – Din Epigonii: Pe-un pat alb ca un linţoliu zace lebăda murindă, / Zace palida vergină cu lungi gene,... blândă. 5)Genţi vânătoreşti – Hotar (pop.).6) În sere! – Poezia De... ridici (2 cuv.) – C-un zâmbet faci gândirea-mi să se-mbete. / ... un sfârşit durerii (Iubind în taină). 7) Din Povestea codrului: O, priviţi-i cum visează / Visul codrului de fagi ! / Amândoi ca 'ntr'o poveste / Ei îşi sunt... de dragi! – „Pârâu” în toponimia italiană – Locuitor din Transilvania de etnie germană. 8) Şi... ceas gândeşti la viaţa toată (2 cuv.)– Produs lactat.9) Grupare etnică în Africa Ecuatorială – Călin (file din poveste): Trec furnici ducând în gură de făină marii... , / Ca să coacă pentru nuntă şi plăcinte şi colaci (sing.) – Să… i visând la foc, de somn să picuri. 10) Şi... citeşti scrisori din roase plicuri – Iar mâni subţiri... reci mi-acoper ochii – Din poezia Te duci: Şi nu e blând ca o poveste / Amorul meu cel dureros, / Un demon sufletul tău... / Cu chip de marmură frumos. 11) Din Glossă: Şi de plânge, de se ceartă, / Tu în colţ petreci în tine / Şi 'nţelegi din a lor... / Ce e rău şi ce e bine – Din Mortua est!: În haină albastră stropită cu aur, / Pe fruntea ta pală cunună de...– Dana Tofan. 12) Scrisoarea...– Deodat-aud… unei rochii.
Dicţionar: GAE, HOI, RIA, OTAR, RIO, NDI.
ALTE CAREURI CU EMINESCU
Consultarea textului
| Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată, Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri; Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată. Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri, N-ai vrea ca nime-n uşa ta să bată; Dar şi mai bine-i, când afară-i zloată Să stai visând la foc, de somn să picuri.
Sonetul
"Afara-i toamna" de Mihai Eminescu respecta modelul sonetului
italian, fiind alcatuit din 14 versuri, organizate in doua catrene si doua
tertine. Eul liric are, in acest sonet, doua ipostaze: una impersonala, ca
autoadresare imaginara si cealalta individualizata, exprimata ca o confesiune
lirica.
Strofa intai. Sentimentul dominant este tristetea profunda a poetului, in concordanta deplina cu anotimpul deprimant, toamna. Elementele naturii sunt ilustrate prin sinecdoca singularului pentru plural: "frunza-mprastiata"- si "vantul" care azvarle-n picaturile grele ale ploii. Ipostaza eului liric este impersonala, ilustrat printr-o imaginara vizualizare a acestui alter ego, concretizat prin persoana a doua singular: "Si tu citesti scrisori din roase plicuri / Si intr-un ceas gandesti la viata toata". Izolat in camera sa, poetul reciteste scrisori vechi, ilustrate prin epitetul "roase plicuri", fapt ce ii trezeste sentimente tulburatoare, astfel incat meditatia profunda il determina sa-si rememoreze "intr-un ceas o viata toata". Eminescu a fost si un precursor al simbolismului, reflectat mai ales in "Sonete" si in poeziile "Dintre sute de catarge" si "Melancolie". Solitudinea, stare interioara specifica poetilor simbolisti, se manifesta si in aceasta poezie, mai ales incepand cu strofa a doua. in mod cu totul surprinzator, poetul desparte spatiul exterior de cel interior, disociind intre un afara si un inlauntru, care nu se mai afla in armonia perfecta binecunoscuta din majoritatea poeziilor. Epitetul specific eminescian, "dulce" determina de data aceasta substantivul "nimicuri", sugerand astfel placerea interioara de a-si petrece timpul cu amintirile cele mai pretioase, intr-o nevoie de solitudine totala, izolat de lumea din afara, dorind ca nimeni sa nu-i tulbure intimitatea: "N-ai vrea ca nime-n usa ta sa bata;". Afara e zloata si poetul, aflat intr-o stare oscilanta intre vis si realitate: "Dar si mai bine-i, cand afara-i zloata, / Sa stai visand la foc, de somn sa picuri". Cele doua tertine din finalul sonetului reflecta ipostaza individualizata a eului poetic, prin folosirea pronumelui la persoana intai singular. Poetul sta cufundat in ganduri, reinviind basmele copilariei, ale "zanei Dochii", in timp ce intre el si restul lumii "ceata creste randuri-randuri". Repetitia "randuri-randuri" proiecteaza intr-un spatiu temporal infinit starea de meditatie solitara de care poetul se simte coplesit. in ultima tertina, se face simtita o prezenta feminina, a carei aparitie imaginara este anuntata de "fosnirea unei rochii", de pasul "moale", ce atinge cu delicatete scandura odaii. Mainile ei, "subtiri si reci", acopera ochii tristi ai iubitului cufundat in visare, stare pe care silueta diafana si ireala a femeii nu o intrerupe, ci, dimpotriva, o adanceste si o prelungeste intr-un spatiu atemporal, astfel incat realitatea se contopeste cu reveria, amplificand aura de mister. Sonetul "Afara-i toamna" respecta modelul sonetului italian, avand rima imbratisata in catrene - abba / baab. iar in tertine formula rimei fiind cdc / dcd. Masura versului este de 11 silabe si ritmul este iambic; Referindu-se la profunda sensibilitate care-1 particularizeaza pe Eminescu intre poetii neamului, Mircea Eliade afirma: "Eminescu a fost un om de geniu, avea un «sentiment tragic al vietii»; ca toti cei ce exploreaza pana la esenta singuratatea si durerea umana, Eminescu nu refuza niciodata sa accepte realitatea Si realitatea, pentru el era izolarea Omului in Cosmos. Omul se naste si moare in singuratate absoluta, dar aceasta singuratate e populata de vise, de himere si de iluzii". Solutia careului: Adio
|
Şi
eu astfel mă uit din jeţ pe gânduri, Visez la basmul vechi al zânei Dochii; În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri; Deodat-aud foşnirea unei rochii, Un moale pas abia atins de scânduri ... Iar mâni subţiri şi reci mi-acopăr ochii. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu