Scepticismul
pe care Eminescu îl vestejeşte în societatea contemporană, răceala şi
sterilitatea inimii care prilejuesc primele sale accente satirice îi smulg şi
primele acorduri ale suferinţei şi dragostei.Tudor
Vianu ORIZONTAL : 1) Mod, fel de a gândi şi a se manifesta, în anii tinereţii ai poetului, care se oglindesc în această poezie, datată din 1869 – Poetul face o destăinuire vibrantă adresată amicului său Filimon Ilia: … -mi se scurge ca şi marmura / Ce-o suflă-un crivăţ printre pustii.2) Visurile de adolescenţă i-au declanşat resorturile spirituale: Când vă urmam eu, căzând stele,/ Cum ochiul… un meteor– A iubi (înv.) – Despre spiritul cugetător al poetului în Criticilor mei: Multe flori sunt, dar puţine / … în lume o să poarte. 3) Din Scrisoarea III:Lângă cortu-i, unul dintre… falnicului domn / Stă zâmbind de-o amintire, pe genunchi scriind o carte (neart.) – Stare sufletească apăsătoare care face să vibreze profunda afectivitate a poetului. 4) Lene! – Soarta sa şi-o compară cu un vultur care îşi târăşte aripa… – Puse la mijloc! 5) Etcetera (abr.) - DinÎnger şi Demon: Am urmat pământul… , vremea mea, viaţa, poporul, / Cu gândurile-mi rebele contra cerului deschis–Candela ştersei d-argint icoane / A lui Apolon, crezul meu, / Mă topesc tainic, însă mereu / De… patimilor orcane.6) Poezia debutează cu versurile: Visuri… , uscate flori / Ce-aţi fost viaţa vieţii mele – Repede! 7) Comună în NE Franţei (Vosges) – Starea de amărăciune este evocată şi în Sonete:Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri / Şi într-un… gândeşti la viaţa toată.8) Imită o explozie în aer – Trăind o experienţă zguduitoare, autorul mărturiseşte: Îmi târăsc… ca un vultur.9) Paradă, pompă – În Scrisoarea II sunt interogaţii retorice de genul: Ce? Să-ngâni pe coarda dulce, că de voie te-ai adaos / La… cor ce-n operetă e condus de Menelaos?– 200 (la romani). 10) Marele fluviu african evocat în Egipetul– Cum ciobanul mioritic cere să aibă la mormânt fluierul îndeletnicirii lui celei mai dragi, la fel şi poetul cere sî i se pună lira la căpătâi : Voi, când mi-or duce îngerii săi / Palida-mi umbră în albul…- Neam! 11) Din poezia Noaptea: Ş-apoi ca din vis… , cu mânuţe albe, dulci / De pe fruntea mea cea tristă tu dai viţele-ntr-o parte(masc., pl.) – Momentul depresiv provoacă o atitudine pesimistă a poetului: Mă usuc ca crucea… -n câmpii / Şi de blesteme mi-e neagră gura(pl.). 12) Abreviaţie numismatică – Fruntea senină a amicului e ca şi… lui Dumnezeu.
|
- REVELATIE -
Ce este scepticismul ?
- primul pas spre adevar; ceea ce n-a fost
niciodată pus in discutie, n-a fost niciodata dovedit
(D.Diderot)
-
protestare zambitoare, amabila, dar
hotarata a inteligentei definitiv deceptionate impotriva fanfaronadelor (H.St.Streitman)
- cea mai usoara dintre filosofii
(R.Kemp)
- inceputul credintei (O.Wilde)
- un gen de idealism (S.Kierkegaard)
|
VERTICAL: 1) V-aţi dus cu anii, ducu-vă dorul, / Precum cu toamna frunzele trec; / Buza mi-e rece, … sec, / Viaţa mea curge uitând izvorul (neart.)– Despre sufletul poetului, având valoarea metaforică de vultur rănit:Viscolul iernii moarte îi… , / Moarte, îi râde tot de-mprejur. 2) Iar viaţa i se scurge ca marmura / Ce-o suflă un-crivăţ… pustii – Poezia se sfârşeşte cu o dorinţă mioritică: Să-mi pui cununa pe a mea frunte / Şi să-mi pui… de căpătâi. 3) Spre finalul poeziei observăm că zvâcnirile spirituale nu şi-au pierdut încă toate posibilităţile de luptă: Gândind la tine nu voi să mor, / … blăstăm însuşi eu mântuirea – Orb, nebun, care blastămă firea, / … -ar vrea din frunte-i să sting-un nor –Sau ca un nor gonit de vânt, / Alerg pe… vieţii mele, / O buhă care, ţipând a jele, / Bântuie urma unui mormânt.4)Zeitate egipteană– Din Făt-Frumos din tei: Pe când… pasc alături, / Ea-l privea cu suflet dus.5)Izbândă deosebită, ca în Sărmanul Dionis: Mâna jucătorilor de cărţi tremura plesnind din degete cu cealaltă, înainte de-a bate, mişcându-şi buzele fără a zice o vorbă şi trăgând din când în când cu sorbituri zgomotoase câte-o gură din cafeaua şi berea ce li sta dinainte, semn de…–Tip de avioane ruseşti.6)Vulturul rănit îşi… aripa frântă – Fald, creţ. 7)… mi-e seacă, gândul netot / Pustiul arde-n inima-mi beată (neart.) – Către Filimon:Te văd adesea frunte…(masc.).8)Bogată, complexă cum e creaţia literară a lui Eminescu – Ungher, ca în Strigoii:Pe piatra prăvălită pun crucea drept pecete / Sub candela ce arde în umbra unui…9) Tudor Arghezi – Nefericită, precum soarta eroului liric – La epitete!10) Di Egipetul: Marea-n fund clopote… care sună-n orice noapte – Prietenul căruia i se adresează autorul îi redă încrederea în valoarea artei:Numai prin chaos tu îmi… , / Cum printre valuri a navei velă – Intră în tură! 11)Am uitat mamă, am uitat tată, / Am uitat lege, am uitat… (art.)– Dar când gândul zilelor mele / Se… -n mintea lui Dumnezeu, / Şi dacă pentru sufletul meu / Nu-i loc aicea, ci numai-n stele.12)Te văd… frunte senină –Încheiem cu un citat din Epigonii: Şi de-… spusa voastră era sântă şi frumoasă.
Dicţionar: AMA, AME, CIF, IIC, AAA, MIG, EPI
Prof. Nicolae Vicolov
solutia careului
ALTE CAREURI CU EMINESCU
Consultarea textului
| Visuri trecute, uscate flori Ce-ați fost viața vieții mele, Când vă urmam eu, căzânde stele. Cum ochiul urmă un meteor, V-ați dus cu anii, ducu-vă dorul. Precum cu toamna frunzele trec; Buza mi-e rece, sufletul sec, Viața mea curge uitând izvorul. Candela ștersei d-argint icoane A lui Apolon, crezului meu, Mă topesc tainic, însă mereu De ale patimilor orcane. Sau ca un nour gonit de vânt, Alerg pe calea vieții mele, O buhă care, țipând a jele, Bântuie urma unui mormânt. Viața-mi se scurge ca și murmura Ce-o suflă-un crivăț printre pustii, Mă usc ca crucea pusă-n câmpii Și de blesteme mi-e neagră gura. Îmi târăsc soarta ca un vultur Ce își târăște aripa frântă, Viscolul iernii moarte îi cântă, Moarte, îi râde tot de-mprejur.
Prietenul de
care este vorba aici, Filimon llia. Se poate sti ca Filimon llia a fost un foarte
bun student la Blaj, intre 1860 si 1867, si ca a obtinut chiar si un premiu din
partea „Astrei" pentru a se perfectiona in stenografie. Eminescu l-a cunoscut in 1866, la Blaj. „Albul munte" ar fi Kailasa,
munte indic care straluceste ca o oglinda si ofera o priveliste. Ar putea fi
Fuji-yama, salas al divinitatilor budiste, ori Olimpul mai degraba, in care
trona Zeus si-si avea altarul Apolon musagetul. Olimpul, daca luam in seama
epitetele ce i le dau Hesiod si Vergiliu, ar putea fi socotit ca un munte alb.
Eminescu a interpretat poezia, socotind muntele alb si stejarul
ca o alegorie a mortii: orfanul isi doreste moartea, contopindu-se cu muntele
alb si cu stejarul care isi intinde ramurile ca niste brate si sopteste duios
din frunze, tot asa cum pastorul din Miorita intelege moartea ca
o contopire a fiintei lui in natura. Convins, ca si Hasdeu, de identitatea
dintre daci si lituanieni, Eminescu a primit alegoria ca o creatie daca.
Dochia, Zamolxix, Ceahlaul staruiesc in mintea lui
Eminescu si apar sub diferite aspecte in planul poemului Decebal, in Memento
mori (Panorama desertaciunilor). Strigoii, Feciorul
de imparat fara de stea, Povestea Dochiei si ursitorile. Ursitoarele
si Musatin si codrul. Solutia careului: Ai nostri tineri
|
Am
uitat mamă, am uitat tată, Am uitat lege, am uitat tot; Mintea mi-e seacă, gândul netot. Pustiul arde-n inima-mi beată. Numai prin caos tu îmi apari, Cum printre valuri a navei velă, Cum printre nouri galbena stelă, Prin neagra noapte cum un fanar. Te văd adesea frunte senină Ca și gândirea lui Dumnezeu, Sufletu-ți arde-n sufletul meu C-o flamă dulce, tainică, lină. Gândind la tine nu voi să mor, Îmi blastăm însuși eu mântuirea, Orb, nebun, care blastămă firea, Ce-ar vrea din frunte-i să sting-un nor. Dar dacă gândul zilelor mele Se stinse-n mintea lui Dumnezeu, Și dacă pentru sufletul meu Nu-i loc aicea, ci numa-n stele: Voi, când mi-or duce îngerii săi Palida-mi umbră în albul munte, Să-mi pui cununa pe a mea frunte Și să-mi pui lira de căpătâi. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu